My photo work: 2010

miercuri, 1 decembrie 2010

Ori suntem romani, ori nu mai suntem ....

Nu stiu cu ce sa incep post'ul asta, dar fiind 1 decembrie cred ca ar trebui sa vorbesc despre Romania si romani, nu? Mai avem noi un motiv de sarbatoare in ziua asta? Putem noi afirma ca suntem mandri de nationalitatea noastra asa cum o faceau stramosii nostri? Imi aduc aminte de primii ani de scoala din viata mea, de cat de uimit si atent eram la povestirile despre daci , sau despre faptele eroice ale ostasilor nostrii care si-au dat viata pentru ceea ce numim noi acum patrie. Stau si ma intreb daca mai suntem noi in stare de asa ceva acum? Nu spun acum ca trebuie sa ne aratam viteji in fata altor natiuni dar, daca schimbam ceva in lucrurile mici , poate neinsemnate pentru multi din noi , putem face o diferenta in natiunea noastra si sa aratam lumii intregi ca suntem altfel. Nu exista o saptamana in care sa nu vedem la stiri cum un conational de'al nostru a savarsit un jaf sau o crima pe undeva prin lume. Am ajuns sa fim etichetati ca un popor de hoti, criminali, violatori ... incerc sa nu fiu asa de dur dar cu regret spun ca asa suntem vazuti!!! Intrebarea care imi trece prin minte acum e ... de ce e asa??? Sau ... cine e de vina??? Avem curajul si sinceritatea sa spunem ca fiecare din noi avem partea noastra de vina la situatia tarii in care ne-a asezat Dumnezeu? Sau ... ca de fiecare data incercam sa dam vina pe altii. Ma amuz cand ma gandesc ca si in imnul nostru national dam vina pe altii "in care te-adancira barbarii de tirani"!(altii ne'au adancit in somnul asta de moarte, nu noi prin pacatele noastre ) Deci tot altii sunt de vina de situatia in care suntem? Dam vina pe regimurile care au trecut, dam vina pe conducatorii nostrii de acum, dam vina pe americani si pe multi altii ... dar nu avem curajul sa spunem si sa recunoastem ca vina e a noastra. De unde sa vina binecuvantarea cand suntem primii in Europa la avorturi si statisticile spun ca au fost avortati milioane de copii in ultimii 20 de ani? Revin acum la lucrurile mici de care spuneam mai devreme si prin care cred cu tarie ca putem face o schimbare in tara asta. Ma gandeam intr'o zi cum ar fi daca am arunca toti la cos gunoaiele pe care le avem atunci cand suntem pe strada, daca am astepta linistiti la rand la un ghiseu sau casa fara sa incercam sa ne bagam in fata sau sa fraierim pe altii ... sau pur si simplu sa ne pese de cei din jurul nostru mai mult. Personal va spun ca am incercat asta si lucrurile care le'am propus sa le schim la caracterul meu intr'o saptamana au devenit obiceiuri acum. Asta vreau sa impartasesc cu voi si stiu ca de la lucrurile astea marunte, care unora li se par neinsemnate , ne pot schimba radical viata si societatea.

Eu unul, in saptamana urmatoare mi'am propus sa imi astept randul in orice situatie m'as afla. E cineva cu mine??? :) Astept si alte propuneri pentru saptamana viitoare.

Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa ne binecuvinteze tara in care ne'a asezat!!!

miercuri, 8 septembrie 2010

portrait

Darkness of the mine

mina de sare cacica

ma iubeste ... nu ma iubeste ... ma iubeste ... nu ma iubeste ... MA IUBESTEEEE!!!!

totu'i goana dupa vant ...

is it there???

Logodnica mea ;)

vineri, 27 august 2010

Ne batem, ah???

tara noastra'i tara noastra ...

boats

Cretzu bucuros. De ce oare???

flight

lucian pe faleza din Constanta

joi, 12 august 2010

cezar

my sister's graduation

graduation day

grandma

my grandparents

audrey

ethan

my cousins and my aunt

she's with God now!!!

sorrow

miercuri, 21 iulie 2010

Lectie de fiscalitate

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă:
„Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:

„Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.

Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.

Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.

Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:

„Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.

Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”.

Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.

Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.

Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:

„Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.

Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:

„Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”